Muscatura de capusa

Imprimare
Categorie: M-O
Publicat: Sâmbătă, 21 Iulie 2012 Scris de Dr. Mirela Laslo

 Odata cu venirea caldurii incep plimbarile prin parcuri, iesirile la iarba verde…. Asa cum mult s-a mediatizat in ultimii ani, una dintre problemele care apar in aceasta perioada este muscatura de capusa cu toate consecintele care pot sa apara.

Copiii sunt predispusi in perioada primavara-vara-toamna la muscaturile de capusa, deoarece prefera sa se joace in iarba (in parcuri, in jurul blocului, etc); in plus, in aceasta perioada sunt frecvente iesirile in familie la iarba verde. Iata de ce este bine ca parinti sa stiti cum sa-i protejati pe micuti impotriva acestor paraziti si ce sa faceti (si mai ales ce sa NU faceti) in cazul in care copilul a fost muscat de o capusa.

Capusele poate fi foarte periculoase atat pentru copii cat si pentru adulti nu atat prin muscatura in sine, ci prin bolile pe care le pot transmite in cazul in care sunt infectate. Dintre aceste boli m-as opri la discutia despre boala Lyme, cunoscuta si sub numele de borrelioza, aceasta putand avea urmari severe asupra starii de sanatate, simptomele putand sa apara si la 10-20 de ani dupa infectie. Boala Lyme este cunoscuta si ca “boala cu 1000 de fete” datorita multiplelor posibile manifestari pe care le poate avea, multe dintre ele nefiind specific pentru aceasta boala, motiv pentru care este dificil de diagnosticat, de multe ori tratamentul instituindu-se dupa multe luni de la debutul bolii.

lyme muscatura de capusa

Foto 1: Capusa

Nu toate capusele dau boala Lyme, ci doar cele infectate la randul lor cu parazitul care cauzeaza aceasta boala.

Definitie si transmitere:

Boala Lyme sau borrelioza este o boala infectioasa, transmisa omului prin muscatura de capusa infectata. Ea nu se transmite de la o persoana la alta. Riscul de a dezvolta boala Lyme depinde de expunerea fiecarei persoane la contactul cu capuse infectate.

 Boala este cauzata de o bacterie din grupul Borrelia (B. burgdorferi, B. garinii, sau B. afzelii). Acestea sunt bacterii parazite, nu se intalnesc in natura in stare libera, ci pentru a exista necesita un organism pe care sa-l paraziteze. Gazde frecvente pentru acestea sunt:

  • animale salbatice: pasari, veverite, vulpi, iepuri, caprioare, soareci, etc
  • animale domestice: capre, oi, vaci, cai, pisici, caini.

 Aceste gazde naturale pentru Borrelia sunt apoi parazitate cu capuse, care se contamineaza la randul lor cu borrelii si le transmit omului prin muscatura in piele, devenind astfel vector al bolii. Exista multiple specii de capuse, dar ceea ce este important de stiut este ca sunt mici, dificil de observat cu ochiul liber, iar nimfele (stadiul intermediar de dezvoltare a capuselor) foarte rar sunt vizibile. Ele cresc in general in zonele impadurite sau in cele cu vegetatie abundenta, in iarba, in tufe sau chiar se pot gasi pe copaci.

 De asemenea, capusa se poate transmite si de la animalele de companie: pisici, caini care au acest parazit.

Simptome:

 Perioada de incubatie a bolii (perioada intre muscatura de capusa si momentul aparitiei simptomelor) este in general de 7-14 zile, dar poate varia foarte mult: de la cateva zile pana la luni sau ani.

 Simptomele si gravitatea manifestarilor pot varia de la o persoana la alta. Exista trei stadii ale bolii, dar nu toti cei infectati trec prin toate stadiile.

Stadiul 1 – infectia localizata:

Semnul clasic al infectiei precoce, localizata este reprezentat de eritemul migrator:

  • eruptie urticariana circulara, cu aspect caracteristic: o zona rosie in centru, mai indurate, ferma, inconjurata de o zona de piele de culoare normala, la randul ei aceasta fiind inconjurata de o noua zona rosie care se poate extinde (aspect de tinta)
  • nu este pruriginoasa (nu da mancarime)
  • nu este dureroasa (de cele mai multe ori)
  • apare la locul muscaturii
  • poate sa apara chiar si dupa o luna dupa muscatura de capusa
  • poate persista timp de 3-5 saptamani
  • exista persoane la care acest eritem migrator lipseste.

eritem migrator lyme 300px

Foto 2: Eritem migrator

Asociat pot sa apara simptome asemanatoare gripei:

  • dureri de cap
  • febra
  • dureri musculare
  • stare generala de rau
  • oboseala marcata
  • adenopatii (inflamarea ganglionilor).

Daca nu este urmat tratament corespunzator, desi simptomele initiale pot sa dispara de la sine, la unele persoane infectia se raspandeste in organism, incepand astfel stadiul urmator, de infectie diseminata.


Stadiul 2 – infectia diseminata

Dupa mai multe zile pana la saptamani de la momentul muscaturii, infectia se poate raspandi in organism prin vasele de sange si poate afecta diverse organe si sisteme:

  • pielea - poate sa apara eritem migrator la distanta de locul muscaturii de capusa, asemanator cu leziunea initiala
  • sistemul nervos: caracteristica a acestei faze a bolii este neuroborrelioza acuta Lyme prin afectarea sistemului nervos, care poate fi usoara sau uneori pot sa apara simptome neurologice severe:
      • encefalita - edem cerebral, tulburari ale somnului, tulburari de memorie, iritabilitate
      • neuropatii craniene - inflamarea nervilor cranieni cu afectarea nervului facial avand ca si consecinte paralizii faciale (paralizia Bell), diplopie (vedere in dublu) sau alte tulburari de vedere, modificari ale auzului
      • tulburari radiculare - inflamatia nervilor din zona cervicala, toracala si lombara a coloanei vertebrale insotite de dureri severe, parestezii, pareze la nivelul membrele superioare si inferioare
  • inima – miocardita, pericardita, cardiomiopatie, tulburari de ritm cardiac
  • muschii – dureri musculare intense
  • articulatiile - artrita acuta, tumefactii si dureri articulare cu caracter migrator
  • ganglioni – limfadenopatie regionala
  • ochi – tulburari de vedere, conjunctivita, keratita, uveita, nevrita nervului optic
  • ficat - hepatita
  • splina – splenomegalie.
  • semne si simptome generale: febra prelungita, oboseala marcata, stare generala modificata, etc

 Stadiul 3 – infectia persistenta

 Se instaleaza la cateva luni sau ani dupa momentul infectant (muscatura de capusa).

 Este stadiul cel mai grav in evolutia bolii Lyme, fiind afectat aproape intreg organismul, simptomele fiind de asemenea mai severe decat in stadiul 2:

  •  Artrita cronica Lyme – este considerata principala caracteristica a acestui stadiu si se manifesta prin:
      •  inflamatii cronice ale articulatiilor, de cele mai multe ori severe, cu acumulare de lichid in una sau mai multe articulatii,
      • dureri articulare si osoase intense,
      • afecteaza in principal articulatiile mari: umar, cot, genunchi,
      • este urmata frecvent de osteoporoza si eroziuni ale osului.
  •  Manifestari cutanate – leziuni la nivelul pielii mainilor si picioarelor, care in timp, dupa cativa ani de evolutie se atrofiaza sau se sclerozeaza, dand aspectul de acrodermita cronica atrofica
  •  Neuroborrelioza cronica – dureri de cap, tulburari de memorie si concentrare, stari de confuzie, hemipareze, tulburari de echilibru si de mers, polineuropatii, manifestari psihice (depresii, anxietate, dementa, etc)
  •  Dureri musculare intense
  •  Afectare cardiaca – miocardite, pericardite, tulburari de ritm si de conducere, palpitatii
  •  Ochi - keratita, conjunctivita, nevrita optica, tulburari vizuale.

 Diagnosticul:

 Boala Lyme este denumita, asa cum am amintit si mai sus, “boala cu 1000 de fete” datorita multitudinii de semne si simptome nespecifice care apar in evolutia ei, ducand de multe ori la intarzierea diagnosticului si implicit a tratamentului.

 Suspiciunea de boala Lyme se bazeaza pe:

  • posibila expunere la capuse
  • simptome dintre cele descrise mai sus
  • prezenta eritemului migrator, paralizie faciala, artrita.

Atunci cand apare, semnul cutanat specific - urticarie in forma de tinta - sugereaza diagnosticul, mai ales daca este prezent si contextul epidemiologic de expunere sau chiar se recunoaste o muscatura de capusa.

Uneori acest semn nu apare, motiv pentru care sunt necesare teste de sange pentru diagnosticarea bolii. Aceste teste se fac dupa o luna de la momentul infectant, deoarece ele constau in detectarea anticorpilor impotriva Borreliei, anticorpi care nu apar imediat dupa muscatura, ci in decurs de aproximativ o luna.

Testele serologice detecteaza in sange prezenta anticorpilor anti Borrelia, anticorpi de tip IgM (prezenti in faza acuta a bolii Lyme) si de tip IgG (prezenti in faza cronica a bolii Lyme).

Microscopia in camp intunecat este un alt test ce se poate efectua pentru diagnosticul bolii Lyme.

Avand in vedere multitudinea simptomelor care pot apare in aceasta boala, majoritatea dintre ele fiind nespecifice, frecvent boala Lyme poate fi gresit diagnosticata ca scleroza multipla, artrita reumatoida, fibromialgie, lupus eritematos sistemic, boala Crohn sau alte boli autoimune şi neurodegenerative.

 

Tratament:

 Tratamentul bolii consta in terapie antibiotica. Modalitatea de administrare si durata depinde de manifestarile prezente.

 Antibioticele recomandate sunt: Doxiciclina (la copii peste 8 ani si adulti), Amoxiciclina, Cefuroxim. In cazul afectarii sistemului nervos (meningita sau alte afectari neurologice) se recomanda tratament injectabil cu Ceftriaxon sau Penicilina.

 Adjuvante in terapia bolii Lyme, in asociere cu antibioticele, pot fi antiinflamatoarele nesteroidiene.

 Dupa initierea tratamentului antibiotic, in primele 24 de ore este posibila aparitia unei reactii a organismului denumita reactie de tip Jarisch-Herxheimer. Ea se datoreaza eliberarii unor endotoxine ca urmare a distrugerii bacteriilor si se manifesta prin: febra, scaderea tensiunii arteriale, tahicardie, dureri musculare si dureri de cap intense, accentuarea leziunilor cutanate.

 Durata tratamentului antibiotic difera in functie de stadiu si localizarea simptomatologiei:

  •  infectie localizata la nivel cutanat - 10-14 zile;
  •  infectie diseminata – 20-30 zile;
  •  afectare neurologica – 2-4 saptamani;
  •  artrita – 1-2 luni.

 La o parte dintre pacienti pot persista simptome precum fatigabilitatea (oboseala), dureri musculare, tulburari de somn timp de luni si chiar ani dupa incheierea tratamentului. Acestea se datoreaza unui raspuns autoimun care persista in ciuda terapiei. Avand in vedere substratul autoimun, in aceasta situatie nu este indicata prelungirea tratamentului cu antibiotic.


  Evolutie si prognostic:

  •  In general prognosticul este considerat a fi bun, insa trebuie luat in considerare faptul ca el depinde foarte mult de precocitatea diagnosticului si a instituirii tratamentului antibiotic.
  •  Raspunsul la tratamentul antibiotic este cu atat mai bun cu cat acesta este inceput mai repede.
  •  Recaderile pot sa apara dupa terminarea tratamentului, in acest caz luandu-se in discutie necesitatea unui al doilea regim terapeutic.
  •  Uneori pot sa apara recurente de artrita Lyme, in special la pacientii cu predispozitie genetica pentru procese autoimmune, insa in cazul copiilor, majoritatea celor tratati pentru artrita Lyme sunt vindecati permanent.
  •  In cazul prezentei tulburarilor neurologice, sub tratament de obicei acestea dispar complet dupa o luna, insa exista si situatii in care reapar si devin cronice.
  •  In cazul persistentei dupa incheierea tratamentului a unei senzatii de oboseala, dureri musculare, tulburari de somn, o noua terapie antibiotica nu pare a avea nici un beneficiu, aceste simptome fiind datorate unui raspuns autoimun a organismului.
  •  In cazul tratarii unui pacient cu boala Lyme aflata in stadiul 3, de infectie persistenta, de obicei perioada de convalescent este lunga, de ordinul lunilor.
  •  Daca simptomatologia persista mai mult de 6 luni, atunci se poate vorbi de boala Lyme cronica.
  •  In urma trecerii prin boala Lyme in organism nu se formeaza imunitate impotriva borreliilor, astfel incat o reinfectare cu ocazia unei noi muscaturi de capusa este posibila.

Prevenire:

Avand in vedere raspandirea tot mai mare pe care o au capusele, prevenirea este cea mai importanta. Pentru a sti cum ne putem feri de muscaturile de capusa, in primul rand ar trebui sa stim niste lucruri de baza legate de locurile cu risc, dezvoltarea lor si rezistenta lor in diferite medii:

  • Capusele se pot intalni in orice loc cu iarba (paduri, gradini, parcuri, livezi, chiar si pe terenul de fotbal) dar si pe animalele de companie sau din casa: caini, pisici, care in urma plimbarilor lor prin iarba pot aduce capuse.
  • Locurile favorite sunt cele din padurile maiu umede, cu temperature usor mai scazute, tufisurile; daca afara este foarte cald, capusele se ascund sub vegetatie, la umbra.
  • Dezinsectia acestor locuri este importanta, cele mai eficace insecticide fiind cele pe baza de DEET (N-dietil-meta-toluamida).
  • Daca iesiti in natura sau parc, urmati cateva reguli simple, dar care pot sa va protejeze atat pe dumneavoastra cat si pe cei mici:
        •  evitati zonele de tufisuri umede, in care riscul de a gasi capuse este mare;
        •  folositi spray-urile speciale anticapuse sau anti-insecte existente in farmacii sau bratarile care au acelasi rol;
        •  purtati haine deschise la culoare, pentru a putea vedea usor capusele;
        •  palaria de soare poate proteja impotriva capuselor de pe ramurile copacilor
        •  verificati cat de des puteti hainele si pielea dumneavoastra si a copilului ca sa nu aveti capuse
        •  la intoarcerea acasa spalati toate hainele, iar atunci cand faceti dus copilului verificati cu atentie toate zonele, mai ales cele preferate de capuse.
  •  Mare atentie la capusele tinere (nimfe) – ele sunt foarte mici, abia se vad (sau nu se vad) cu ochiul liber (arata ca si cum ar fi o intepatura de ac, dar cu punt mic negru in mijloc) si din aceasta cauza multi bolnavi cu boala Lyme nu isi amintesc sa fi fost muscati de capusa.
  •  Nu neglijati riscul de a contacta o capusa de la animalele de casa – atentie la contactul copiilor cu animalele!!
  •  Tot ca si metoda de prevenire as mentiona vaccinul impotriva bolii Lyme.

 

Cum procedati in cazul unei muscaturi de capusa:

 Capusele prefera, mai ales la copii, anumite zone:

  • Capusele prefera, mai ales la copii, anumite zone:
  • Retroauricular – dupa urechi
  • Zona cefei
  • Pielea paroasa a capului
  • Axilar
  • Inghinal si in zona organelor genitale
  • In spatele genunchilor.

Inainte de a musca, capusa secreta o substanta anestezica, astfel incat de obicei muscatura de capusa nici macar nu este simtita, cu atat mai mult nu doare.

Daca copilul a fost muscat de o capusa, aceasta trebuie extrasa cu multa grija de catre o persoana care stie cum se face corect acest lucru. Daca nu stiti cum se face, atunci cel mai bine este sa va adresati unui serviciu medical pentru aceasta:

  • cu o penseta se prinde capusa de zona capului, cat mai aproape de piele, cu mare grija sa nu strangeti corpul capusei
  • se roteste de cateva ori apoi, tragand ferm si repede se extrage capusa cu tot cu cap
  • se dezinfecteaza locul cu alcool medicinal.

 Avand in vedere riscul de a o rupe incercand sa o scoateti acasa, recomand sa nu incercati sa o scoateti acasa, ci sa va adresati unui serviciu medical.

Notati-va data la care a fost muscat copilul de capusa, pentru ca dupa scoaterea capusei, este necesar sa urmariti copilul o perioada (chiar pana la 2 luni) pentru a observa daca apar simptome: eritemul cutanat specific, stari de greata, varsaturi, dureri musculare, febra, dureri de cap sau de gat, ganglioni inflamati, transpiratii abundente, etc. Daca acestea apar, atunci este necesar sa va adresati medicului pediatru.

Daca ati scos capusa, pastrati-o intr-un recipient si adresati-va unui laborator pentru a putea fi analizata (prin metoda PCR) si a se determina daca a fost infectata cu borrelia.

Daca ati incercat si nu ati reusit sa o scoateti, sau capusa s-a rupt si a ramas capul ei in piele, atunci adresati-va urgent unui serviciu de chirurgie pentru a putea fi scos printr-o mica incizie.


Ce sa NU faceti in cazul unei muscaturi de capusa:

  • NU incercati sa aplicati tot felul de substante (alcool, acetone, otet, alte produse anestezice, petrol, ulei, etc) deoarece capusa ar putea elimina continutul sau in sange, producand in acel moment infectarea;
  • NU strangeti capusa intre degete – in acel moment continutul din intestinele sale, infectate cu borrelia, vor trece in sange;
  • NU rupeti capusa - de obicei se rupe in zona gatului, iar capul ramane in piele;
  • NU riscati si incercati sa scoateti capusa daca nu stiti cum se procedeaza correct si daca nu aveti instrumentele potrivite. Mergeti intr-un serviciu de urgenta sau chirurgie;
  • Exista numeroase “pareri” despre cum ar trebui ucise capusele (folosirea unui chibrit aprins, gaz, alte substante) – este mai bine sa nu le incercati, aceste metode nu functioneaza, iar riscul de a infecta copilul este foarte mare si consider ca nici un parinte nu ar trebui sa si-l asume.


Cand sa va adresati medicului specialist:

  • in cazul in care copilul prezinta o eruptive cutanata in forma de tinta sau alte simptome descrise mai sus, chiar daca nu stiti sa fi fost muscat de capusa
  • daca copilul a fost muscat de capusa, ati scos-o, dar la locul muscaturii a aparut o zona de roseata
  • daca ati incercat si nu ati reusit sa o scoateti, sau capusa s-a rupt si a ramas capul ei in piele.
Materialele de pe acest site au caracter strict educational-informativ si NU POT INLOCUI CONSULTUL MEDICAL EFECTUAT DE MEDIC. Mai multe informatii in Termeni si conditii
Toate drepturile rezervate Copyright © 2012 Dr Mirela Laslo medicpediatrie.ro Copyright 2012. Joomla Template Maker.
Vrei sa fim prieteni pe Facebook?
Urmareste postarile mele pe Twitter
Urmareste postarile mele pe Google+